EXERCIȚIU DE BLESTEM

Să nu mai ard produc cenuşă

să nu te bat la cap că nu e uşă

Să nu scot gheara nu-s pisică

să dau din coate de mi-e frică

S-arunc aureola asta-i frunte

să merg odată dacă-s munte

Dacă iarba-i iarbă nu hârtie

o cosesc de ce-aș mai scrie

Costel Zăgan,Poeme infracţionale

COPILUL DOSAR

Fila unu

Declaraţie

pe

propria

copilărie

că

niciun

copil

nu-i

o

iluzie

pierdută

din

start

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

PIATRA FILOSOFALĂ

 Azi, informația-i piatra filosofală care transformă totul în aur.

Costel Zăgan, Inventeme

ETERICA MEA HRANĂ

Încă-o dușcă de cerneală

pentru mine și stiloul meu

facem chef în astă seară

invitat e Însuși Dumnezeu

Pentru mine și stiloul meu

o să facem un chef monstru

doar în vis e tot mai greu

visu-i Doamne cheful nostru

O să facem un chef monstru

chef de chef în astă seară

moartea-i iată cheful nostru

hai c-o dușcă de cerneală

Pentru mine și stiloul meu

încă-o porție de Dumnezeu

Costel Zăgan, CEZEISME II

VIITORUL CA HIATIRONIE

Ha-ha-ha

surpriză

Eu mă despart

și de prezent

tot

râzând

Dumneavoastră încotro

precinstitelor fețe

cu-aceste

măști

de

contrabandă

Cu-acești Balcani

pe scară rulantă

Costel Zăgan, Poeme infracționale

AZI MI-E DOR DE AUREL DUMITRAȘCU

Între 21 noiembrie 1955 și anul de dizgrație 1990

se întinde adevărata și divina paradoxalia

moldavia Ecouri lirice de munte perforează

tăcerea contemporană

Deși nimeni nu a pus cianură în ceai

cântecul mai ușor prinde adânci rădăcini

când

prin cel mai frumos sat

trece în fiecare noapte un înger

și

tu

îți poți recunoaște numele

după imnuri și sânge

Brusc

Tatăl nostru îți iese pe hârtie

Tatăl nostru care umblă tehui prin biblioteci

Apoi

ajungi acasă și iar te joci cu moartea

Însă asta-i altă poveste

și tăcerea care urmează

trezește toți copiii

Nimic despre femei

Liniște

Femeia-i un zar

mai moale decât orice muzică

Și-un dor albastru

acoperă totul

cu

nori de poezie

Costel Zăgan, AZI MI-E DOR

PAGINI DISJUNCTE

 Acest poem te va ucide

scrie-l dacă este-n viață

smulge-i masca de gâde

aruncă-i tăcerea-n față

Scrie-l dacă este-n viață

veșnic vei fi însă mâine

azi joci cuvintele pe ață

mâine te-or juca pe tine

Veșnic vei fi însă mâine

smulge-i masca de gâde

poemul începe cu tine

poemul care te-ar ucide

Scrie-l dacă ești în viață

poate moartea te răsfață

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008