CESAR VALLEJO - A MURIT ETERNITATEA MEA

SALCIE

Lirism de iarnă, foșnet de crepoane,

se-apropie plecarea viitoare;

voci augurale, triste melodii

rugându-se spre seară de-un adio.

Vedenii de iluzii-înmormîntate

în propria mea groapă, de rănit mortal.

Milă veronică din zone ignorate

unde-ți pierzi viața la un preț d-eter.

Aproape-n zori de zi eu plec plângând;

și-n timp ce anii mei se vor curba

drumul meu aprig se va îndoi.

Iar spre undelemnul lunii muribunde

urlete de oțel vor scoate câinii

scurmând în țărână un adio scrâșnit!