RUGĂ
De-ar fi să știi ce greu apasă
O viață de singurătate,
Pe lângă mohorîta-mi casă
Ai trece poate.
De-ar fi să știi ce blândă este,
În suflet trist o mîngîiere,
Tu mi-ai privi pe la ferestre
Ca fără vrere.
De-ar fi să știi ce balsam poartă
O inimă ce-a ta se cheamă,
Te-ai așeza la mine-n poartă
Ca și o mamă.
De-ar fi să știi că ești iubită
Și dacă-n minte-ar fi să-ți vină
Cum, ai păși de prag venită
Fără pricină.
