ELEGII BACOVIENE - Costel Zăgan

 DOSARUL SECRET AL LUI BACOVIA

Îl scrie ploaia

pe frunze

pe garduri

de drumuri desfundate de melancolie

Pianul cântă răstignit

Do Re Mi Fa

Serenada privighetorii

cheful meu muzical

De-atâta singurătate

nu mai simt nici ploaia

Muzica îmi intră sub piele

Fulger de plumb

postum

Costel Zăgan, ELEGII BACOVIENE

GRIGORE HAGIU

 

GRIGORE HAGIU

 DE-AM PUTEA RESPINGE NELINIȘTEA OARBĂ

liberă cândva

greutatea noastră

prin văi detuna înflorind

ne-am iubit înainte de-a fi

pe tainițele-n care se păstrează

semințele de mac netreierate

nevom iubi și după fraza scurtă ce am fost

în miezul gravitației încoronați

cu înstelarea carului cel mare

semn din adâncuri

de și mai departe

vom lăsa să se clatine

murmurătoare

mările toate

de-am putea respinge

neliniștea oarbă

apăsarea ei idolatră

muguri cleioși ne înghit răsuflarea grăbită

greoi cad ăn iarbă fluturii cei mai suavi

după ce au dormit cu noi laolaltă

pe vena albastră din tâmplele noastre unite

înmuiate parcă în aer lichid

frunzele trec prin noi și se sparg înghețate

și când ne luăm în brațe

trupurile noastre

unul în altul adulmecă

șuierător

imponderabila greutate

somnul uitat afară

se destramă de cântecul privighetorii

în celălalt an auzită

numai pietrele între ele nu se tulbură

păstrând pentru ecranele stelare

priveliștea materiei în sine prăbușită 

numai morții pot sta neclintiți o noapte întreagă

înflorirea înceată a teiului sacru s-o vadă

altădată te-am înviat cu sânge de lebădă albă

mâna ce mi-ai ținut-o însă

pe piept astănoapte

se făcuse de plumb

și poate n-am să mai pot niciodată

cu ninsoarea-mpreună să te aștept

GRIGORE HAGIU, DESCÂNTECE DE GRAVITAȚIE, 1977

CATALOGUL CLASEI POEȚILOR

 

CATALOGUL CLASEI POEȚILOR

 Cine mă apără de lege

cine mă apără de cine

doar prostul se-nțelege

numai răul cel mai bine

Cine mă apără de cine

cine mă apără de țară

hai la mine măi vecine

că străinii ne-nconjoară

Cine ne apără de țară

doar prostia se-nțelege

numai viața ne omoară

cine ne apără de lege

Cine ne apără de cine

nu te naști nu ai pricine

Costel Zăgan, CEZEISME II

DECOR DE CUVINTE

 

sâmbătă, 11 august 2018

DECOR DE CUVINTE

Frunze albe frunze negre

foi albe foi îngălbenite

de foamea cuvintelor

insomnie în alb-negru

cuvântul ca decor

beţia culorilor

inducând

beţia simţurilor

implozia materiei

implozia eului

Toţi scriem

nimeni

nu

mai citeşte

analfabeţi sufleteşte

frumuseţea

nu mai

vrea

să intre

în

cuvinte

tăcerea nu mai are niciun rost

omul bun

întârzie

să apară

omul rău

e

pretutindeni

omul negru
şi el

hălăduieşte

între

două noţi

noaptea trecutului

şi

noaptea

viitorului

frunze negre foi albe

foi negre frunze albe

da prietene

atmosfera bacoviană

a închinat

steagul

odată 

cu 

Bacovia

Dumnezeu

să-i ierte

Costel Zăgan, ELEGII BACOVIENE

PASĂREA CELESTĂ

Ies cu turma de sonete

când e cerul mai sonat

strigă amicii stop poete

nu zbura iarăși pe blat

Dacă-i cerul mai sonat

iar cuvântul mai zurliu

ți-a căzut steaua la pat

mâine vine prea târziu

Și cuvântu-i mai zurliu

amicii strigă stop poete

doar poemul mai e viu

ieși cu turma de sonete

Dacă-i cerul mai sonat

te ascunzi iarăși în sat

Costel Zăgan, CEZEISME II

DIN VIS

 Caut un poem de aterizare

Costel Zăgan, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS

POEZII LA DRUMUL MARE

 Să-ți dau în cap cu versul

stai să vezi îngerul meu

am în piept tot universul

și-n stilou pe Dumnezeu

Stai să vezi îngerul meu

stai că mă apucă dorul

și visez Doamne la greu

dar mă iau cu binișorul

Stai că mă apucă dorul

am în piept tot universul

doar în pix începe corul

stai îți dau în cap cu versul

Stai să vezi îngerul meu

cel mai tandru derbedeu

Costel Zăgan, CEZEISME II