O sămânţă de adevăr trebuie să existe: altfel, de unde atâtea flori?
Costel Zăgan
Destinul meu se micşorează
d(o)ar vârsta creşte an de an
mă şterg pe bot de înc-o rază
poate(-l) ajung Costel Zăgan
D(o)ar vârsta creşte an de an
şi-ajung din ce în ce mai doct
trec noaptea de zău meridian
totuşi să zic aşa fără de scop
S-ajung din ce în ce mai doct
mă şterg pe bot de înc-o rază
şi parc-aş fi la patruzecişiopt
destinul meu se micşorează
D(o)ar vârsta creşte an de an
Doamne ca la Costel Zăgan
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (19 ianuarie 2020)
CESAR VALLEJO - A MURIT ETERNITATEA MEA SALCIE Lirism de iarnă, foșnet de crepoane, se-apropie plecarea viitoare; voci augurale, triste melo...