Nu-mi venea să cred
un om împingea cerul mai sus
cu demnitate
și
cu o delicatețe totuși bărbătească
Nu vă supărați
că sunt așa de mare
Nu vreau să deranjez
pe nimeni
dar
vă pot pune pe masă
toate stelele
Se știe
printre nori mă simt acasă
Totuși totuși
Dragii mei
sufletul îmi rămâne aici cu voi
Deci
nu vă spun
nici măcar la revedere
Am fost Sunt și Voi fi
aici
în inimile voastre
care
bat
ca
o
lacrimă
în
pleoapa
închisă
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu