CZESLAW MILOSZ

SPERANȚA

Speranța vine-atunci când omul crede

Că nu-i pământul vis ci carne vie,

Iar simțurile noastre nu-s de vină.

Și toate cîteun om de-aici le știe,

Din poartă de privești, îți par grădină.

Nu poți intra, dar ea-i adevărată,

Și de-am avea priviri pătrunzătoare,

Grădina lumii am vedea c-arată

Și stele noi, și câteo nouă floare.

Că ochiul se preface, unii zic,

Că nu-i nimic, că totu-i o părere,

Dar ei speranța și-au pierdut cu toții

Și sunt convinși că, de se-ntorc un pic,

Această lume deîndată piere,

De parcă-ar fi răpit-o-n grabă hoții. 

SULLY PRUDHOMME

 RUGĂ

De-ar fi să știi ce greu apasă

O viață de singurătate,

Pe lângă mohorîta-mi casă

Ai trece poate.

De-ar fi să știi ce blândă este,

În suflet trist o mîngîiere,

Tu mi-ai privi pe la ferestre

Ca fără vrere.

De-ar fi să știi ce balsam poartă

O inimă ce-a ta se cheamă,

Te-ai așeza la mine-n poartă

Ca și o mamă.

De-ar fi să știi că ești iubită

Și dacă-n minte-ar fi să-ți vină

Cum, ai păși de prag venită

Fără pricină.

 

IMPACT ANGELIC

 Ghinișor antishakespeare

ghinișor că n-am ce face

dorm mănânc și iar respir

fie că-i război sau pace

Ghinișor că n-am ce face

m-au mușcat unii de fund

mi-am pus norii carapace

și mă dau pe sus rotund

M-au mușcat unii de fund

dorm mănânc și iar respir

dacă se poate de profund

ghinișor antishakespeare

Ghinișor că n-am ce face

inima-i un înger piei drace

COSTEL ZĂGAN, NORD-ANTOLOGIA POEȚILOR BOTOȘĂNENI DE AZI, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2009

 

AMINTIRI DE AVANGARDĂ

Dragă Kitty poezia-i dreptul meu la replică

când soarta mă ia peste picior

iar anonimatul e gata să mă-nhațe

citesc și scriu deci exist

cu fundul și fruntea în aceeași barcă

literatura română și universală

în bibliotecă nu sunt niciodată singur

oricât m-ar izola ceilalți

și

da

Maiorescu-i incomod și azi

însă

unde-ajunge nu-i hotar

COSTEL ZĂGAN, NEPOTUL LUI KAFKA, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2024

O ELEGIE NESUFERITĂ

Leapădă albastrul cer

leapădă verdea câmpie

doar un înger îți mai cer

raiul să-ți rămână ție

Leapădă verdea câmpie

leapădă muntele negru

umbra ce-mi revine mie

rămurișul domnu cerbu

    Leapădă muntele negru

doar un înger îți mai cer

singur însă eu mai mergu

lepădând albastrul cer

Lepădând verdea câmpie

din cupa mea cu apă vie

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

MUZICA INTERZISĂ

 Poezia

mi-a

dat

tonul

pe

care

tocmai

l-am

ciocnit

de

tăcerea

unui

înger

abandonat

din

dragoste

COSTEL ZĂGAN, ELEGII BACOVIENE

TABLOU INDIFERENT

 

Noaptea

se

adânceşte

în

mine

sângele

luminos

al

soarelui

îmi

curge

prin

artere

recit

Plumb

cu

surâsul

îngheţat

pe

gura

gropii

Costel Zăgan, ELEGII BACOVIENE

Ce poezie frumoasă ești, iubito 😍

ERGO SUM

Cu profeţiile

la

reverul

mileniului III

Fac

politica

puiului

de

cuc

Scriu

licitând

insomnii

cu

cireşe

la

urechi

Poezia

mătură

cu

noi

prin

ogradă

Costel Zăgan. Elegii bacoviene

CRITICĂ LITERARĂ

Ştiaţi că Bacovia

visa

când pe-un picior

când

pe

celălalt

Cică

aşa

a scris

Majoritatea

postumelor

Restul

operei

fiind deja

licitat

Înainte

de

geneză

Cu

scântei galbene

Şi

plumb

de

aur

Costel Zăgan, Elegii bacoviene

TĂCERI DE LA 1 LA 25

Dormeau adânc sicriele de plumb

buciumă toamna

copacii albi copacii negri

trec corbii ah corbii

De-atâtea nopţi aud plouând

plâns de cobe pe la geamuri se opri

e-o noapte grea te-neci afară

amurg de toamnă pustiu de humă

Ninge grozav pe câmp la abator

scârţie toamna din crengi ostenite

pe drumuri delirând

sunt solitarul pustiilor pieţe

Amurg de toamnă violet

te uită cum ninge decembre

carbonizate flori noian de negru

afară ninge prăpădind

Şi toamna şi iarna

ce chiot ce vaiet în toamnă

singur singur singur

e toamnă e foşnet e somn

Barbar cânta femeia-aceea

tăcere e toamnă în cetate

oh amurguri violete

amurg de iarnă sumbru de metal

E-n zori e frig de toamnă

havuzul din dosul palatului mort

imensitate veşnicie

sunt câţiva morţi în oraş iubito

Răsună din margini de târg

potop cad stele de cristal

iubito şi iar am venit

ca lacrimi mari de sânge

Costel Zăgan, ELEGII BACOVIENE

Fotografii

TABLOU INDIFERENT

Noaptea

se

adânceşte

în

mine

Sângele

luminos

al

soarelui

Îmi

curge

prin

artere

Recit

Plumb

Cu

surâsul

îngheţat

pe

gura

gropii

Costel Zăgan, ELEGII BACOVIENE

EREZIA LUI BACOVIA

Nervii cuvântului anomalii ale răului

cotidian Cel mai mare secret dragos

tea Poetul îmbracă ultima

frunză a toamnei Numai cu Bacovia

mă mai înţeleg şi cu vântul Ceilalţi

îmi cumpără tăcerea Cu toate că eu

nu mai vând nimic Indignată muzica

intră-n pământ de ruşine odată cu

ultimile picături de ploaie

Firele de iarbă o vor repune

în drepturi la primăvara

Da Domnule Bacovia

mi-am ratat şi eu

toate profeţiile

politice

pardon

poetice

Am înţeles

şi moartea-i

la fel

de

parşivă

Costel Zăgan, ELEGII BACOVIENE

REPLAY BACOVIAN

Atât plopii pentru azil În rest ceilalţi

copaci să-şi descarce frunzele de pe

internet După nevoi şi anotimp Un

hoit un corb un câmp minat cu mu

şeţel şi iarbă zăpada şi eu corbul

lui Bacovia zburând de la un

cuvânt la altul Luna galbena

serenadă a nopţii abia se-a

ude Ecou somnambul

de romanţă

 Costel Zăgan, Elegii bacoviene (5 august 2018)

ARIPI DE PLUMB

 

Aripi de plumb

Zbor

de

aur

Prin

tabelul

lui

Mendeleev

Gri(u)

văratec

Sunt

câţiva

îngeri

în

oraş

Iubito

Şi-un

cârd

de

fete

Pe

gardul

dinspre

rai

Costel Zăgan, Elegii bacoviene (4 august 2018)

DOSARUL SECRET AL LUI BACOVIA

Dosarul Secret al lui Bacovia

îl scrie ploaia

pe frunze

pe garduri

de drumuri desfundate de melancolie

Pianul cântă răstignit

Do Re Mi Fa

Serenada privighetorii

cheful meu muzical

De-atâta singurătate

nu mai simt nici ploaia

Muzica îmi intră sub piele

Fulger de plumb

postum

Costel Zăgan, Elegii bacoviene (30 iulie 2018)

ELEGII BACOVIENE - Costel Zăgan

 DOSARUL SECRET AL LUI BACOVIA

Îl scrie ploaia

pe frunze

pe garduri

de drumuri desfundate de melancolie

Pianul cântă răstignit

Do Re Mi Fa

Serenada privighetorii

cheful meu muzical

De-atâta singurătate

nu mai simt nici ploaia

Muzica îmi intră sub piele

Fulger de plumb

postum

Costel Zăgan, ELEGII BACOVIENE