marți, 5 iulie 2022

PASĂREA CELESTĂ

Ies cu turma de sonete
când e cerul mai sonat
strigă amicii stop poete
nu zbura iarăși pe blat

Dacă-i cerul mai sonat
iar cuvântul mai zurliu
ți-a căzut steaua la pat
mâine vine prea târziu

Și cuvântu-i mai zurliu
amicii strigă stop poete
doar poemul mai e viu
ieși cu turma de sonete

Dacă-i cerul mai sonat
te ascunzi iarăși în sat

Costel Zăgan, CEZEISME II

miercuri, 1 iunie 2022

DIN VIS

 Caut un poem de aterizare

Costel Zăgan, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS

POEZII LA DRUMUL MARE

 Să-ți dau în cap cu versul

stai să vezi îngerul meu

am în piept tot universul

și-n stilou pe Dumnezeu


Stai să vezi îngerul meu

stai că mă apucă dorul

și visez Doamne la greu

dar mă iau cu binișorul



Stai că mă apucă dorul

am în piept tot universul

doar în pix începe corul

stai îți dau în cap cu versul


Stai să vezi îngerul meu

cel mai tandru derbedeu


Costel Zăgan, CEZEISME II

marți, 17 mai 2022

POEMUL BABEL

 Chipul meu

poate fi ca al vostru

cuvântul meu

poate fi la fel cu toate cuvintele voastre

poemul meu

poate fi la fel ca toate poemele voastre

totuși

numai acest poem Babel 

este scris cu sângele meu

grupa mea sanguină

o

are

numai

Dumnezeu

și

ceilalți

muritori


Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

miercuri, 23 martie 2022

marți, 15 martie 2022

MOLDOVAUSCHWITZ SHOW

 

Moldavauschwitz show

Destinul meu se micşorează

d(o)ar vârsta creşte an de an

mă şterg pe bot de înc-o rază

poate(-l) ajung Costel Zăgan


D(o)ar vârsta creşte an de an

şi-ajung din ce în ce mai doct

trec noaptea de zău meridian

totuşi să zic aşa fără de scop


S-ajung din ce în ce mai doct

mă şterg pe bot de înc-o rază

şi parc-aş fi la patruzecişiopt

destinul meu se micşorează


D(o)ar vârsta creşte an de an

Doamne ca la Costel Zăgan

poezie de  din Cezeisme II (19 ianuarie 2020)

CINE?

 

 Femeia trezește toate culorile vieții.
Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

MUZICA INTERZISĂ

 Poezia mi-a dat tonul pe care tocmai l-am ciocnit de tăcerea unui înger abandonat din dragoste COSTEL ZĂGAN, ELEGII BACOVIENE