CZESLAW MILOSZ

SPERANȚA

Speranța vine-atunci când omul crede

Că nu-i pământul vis ci carne vie,

Iar simțurile noastre nu-s de vină.

Și toate cîteun om de-aici le știe,

Din poartă de privești, îți par grădină.

Nu poți intra, dar ea-i adevărată,

Și de-am avea priviri pătrunzătoare,

Grădina lumii am vedea c-arată

Și stele noi, și câteo nouă floare.

Că ochiul se preface, unii zic,

Că nu-i nimic, că totu-i o părere,

Dar ei speranța și-au pierdut cu toții

Și sunt convinși că, de se-ntorc un pic,

Această lume deîndată piere,

De parcă-ar fi răpit-o-n grabă hoții. 

SULLY PRUDHOMME

 RUGĂ

De-ar fi să știi ce greu apasă

O viață de singurătate,

Pe lângă mohorîta-mi casă

Ai trece poate.

De-ar fi să știi ce blândă este,

În suflet trist o mîngîiere,

Tu mi-ai privi pe la ferestre

Ca fără vrere.

De-ar fi să știi ce balsam poartă

O inimă ce-a ta se cheamă,

Te-ai așeza la mine-n poartă

Ca și o mamă.

De-ar fi să știi că ești iubită

Și dacă-n minte-ar fi să-ți vină

Cum, ai păși de prag venită

Fără pricină.

 

IMPACT ANGELIC

 Ghinișor antishakespeare

ghinișor că n-am ce face

dorm mănânc și iar respir

fie că-i război sau pace

Ghinișor că n-am ce face

m-au mușcat unii de fund

mi-am pus norii carapace

și mă dau pe sus rotund

M-au mușcat unii de fund

dorm mănânc și iar respir

dacă se poate de profund

ghinișor antishakespeare

Ghinișor că n-am ce face

inima-i un înger piei drace

COSTEL ZĂGAN, NORD-ANTOLOGIA POEȚILOR BOTOȘĂNENI DE AZI, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2009

 

AMINTIRI DE AVANGARDĂ

Dragă Kitty poezia-i dreptul meu la replică

când soarta mă ia peste picior

iar anonimatul e gata să mă-nhațe

citesc și scriu deci exist

cu fundul și fruntea în aceeași barcă

literatura română și universală

în bibliotecă nu sunt niciodată singur

oricât m-ar izola ceilalți

și

da

Maiorescu-i incomod și azi

însă

unde-ajunge nu-i hotar

COSTEL ZĂGAN, NEPOTUL LUI KAFKA, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2024

O ELEGIE NESUFERITĂ

Leapădă albastrul cer

leapădă verdea câmpie

doar un înger îți mai cer

raiul să-ți rămână ție

Leapădă verdea câmpie

leapădă muntele negru

umbra ce-mi revine mie

rămurișul domnu cerbu

    Leapădă muntele negru

doar un înger îți mai cer

singur însă eu mai mergu

lepădând albastrul cer

Lepădând verdea câmpie

din cupa mea cu apă vie

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II