dezorientat
și
de nord
și
de sud
Costel Zăgan
Doamne ninge eminescian
din cuvinte şi din amintire
ninge cum n-a nins de-un an
peste viaţa noastră cu iubire
Din cuvinte şi din amintire
Eminescu se-ntrupează iar
o năravul nostru din nefire
îl aruncă unii ca pe-un zar
Eminescu se-ntrupează iar
ninge cum n-a nins de-un an
îngerii dau stelele cu var
ninge Doamne eminescian
Ning cuvinte vai şi ning tăceri
din posteritate până ieri
Frumoasă domnișoară
nu exist de nu te văd
poezia stă să doară
frumusețea e prăpăd
Nu exist de nu te văd
noaptea arde vâlvătaie
înger la un cap de pod
tăcerea în două mă taie
Noaptea arde vâlvătaie
poezia stă să moară
luna focul ei de paie
frumoasă domnișoară
Nu exist de nu se văd
sânii morse ori alt cod
Costel Zăgan, CEZEISME II
Poezia mi-a dat tonul pe care tocmai l-am ciocnit de tăcerea unui înger abandonat din dragoste COSTEL ZĂGAN, ELEGII BACOVIENE