Ce poezie frumoasă ești, iubito 😍

ERGO SUM

Cu profeţiile

la

reverul

mileniului III

Fac

politica

puiului

de

cuc

Scriu

licitând

insomnii

cu

cireşe

la

urechi

Poezia

mătură

cu

noi

prin

ogradă

Costel Zăgan. Elegii bacoviene

CRITICĂ LITERARĂ

Ştiaţi că Bacovia

visa

când pe-un picior

când

pe

celălalt

Cică

aşa

a scris

Majoritatea

postumelor

Restul

operei

fiind deja

licitat

Înainte

de

geneză

Cu

scântei galbene

Şi

plumb

de

aur

Costel Zăgan, Elegii bacoviene

TĂCERI DE LA 1 LA 25

Dormeau adânc sicriele de plumb

buciumă toamna

copacii albi copacii negri

trec corbii ah corbii

De-atâtea nopţi aud plouând

plâns de cobe pe la geamuri se opri

e-o noapte grea te-neci afară

amurg de toamnă pustiu de humă

Ninge grozav pe câmp la abator

scârţie toamna din crengi ostenite

pe drumuri delirând

sunt solitarul pustiilor pieţe

Amurg de toamnă violet

te uită cum ninge decembre

carbonizate flori noian de negru

afară ninge prăpădind

Şi toamna şi iarna

ce chiot ce vaiet în toamnă

singur singur singur

e toamnă e foşnet e somn

Barbar cânta femeia-aceea

tăcere e toamnă în cetate

oh amurguri violete

amurg de iarnă sumbru de metal

E-n zori e frig de toamnă

havuzul din dosul palatului mort

imensitate veşnicie

sunt câţiva morţi în oraş iubito

Răsună din margini de târg

potop cad stele de cristal

iubito şi iar am venit

ca lacrimi mari de sânge

Costel Zăgan, ELEGII BACOVIENE

Fotografii

TABLOU INDIFERENT

Noaptea

se

adânceşte

în

mine

Sângele

luminos

al

soarelui

Îmi

curge

prin

artere

Recit

Plumb

Cu

surâsul

îngheţat

pe

gura

gropii

Costel Zăgan, ELEGII BACOVIENE

EREZIA LUI BACOVIA

Nervii cuvântului anomalii ale răului

cotidian Cel mai mare secret dragos

tea Poetul îmbracă ultima

frunză a toamnei Numai cu Bacovia

mă mai înţeleg şi cu vântul Ceilalţi

îmi cumpără tăcerea Cu toate că eu

nu mai vând nimic Indignată muzica

intră-n pământ de ruşine odată cu

ultimile picături de ploaie

Firele de iarbă o vor repune

în drepturi la primăvara

Da Domnule Bacovia

mi-am ratat şi eu

toate profeţiile

politice

pardon

poetice

Am înţeles

şi moartea-i

la fel

de

parşivă

Costel Zăgan, ELEGII BACOVIENE

REPLAY BACOVIAN

Atât plopii pentru azil În rest ceilalţi

copaci să-şi descarce frunzele de pe

internet După nevoi şi anotimp Un

hoit un corb un câmp minat cu mu

şeţel şi iarbă zăpada şi eu corbul

lui Bacovia zburând de la un

cuvânt la altul Luna galbena

serenadă a nopţii abia se-a

ude Ecou somnambul

de romanţă

 Costel Zăgan, Elegii bacoviene (5 august 2018)